Castelul Huniazilor
Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara(Iancu de Hunedoara) pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge paraul Zlasti. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjin. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui
Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate
transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept
reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului
i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de
onoare. Galeria și donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrani,
un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre
cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia
se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu
corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de
Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela
zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de
30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de
trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge
la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna,
stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul
fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul
descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.Deși este aflat încă în renovare, castelul atrage
zeci de mii de turiști anual.
Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara(Iancu de Hunedoara) pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge paraul Zlasti. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjin. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui
Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate
transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept
reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului
i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de
onoare. Galeria și donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrani,
un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre
cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia
se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu
corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de
Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela
zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de
30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de
trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge
la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna,
stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul
fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul
descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.Deși este aflat încă în renovare, castelul atrage
zeci de mii de turiști anual. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu