Toaia Dracilor

Cascada „Toaia Dracilor” este situată în dosul Pleşei şi are atât o poveste înfricoşătoare cât şi un peisaj extraordinar. Legenda care învăluie cascada spune că acolo se adunau pe timpul nopţii dracii, care se scăldau în voie şi se încălzeau la foc.

Legenda Cascadei „Toaia Dracilor”, vine din urmă, transmisă din tată în fiu, până în zilele noastre. Se spune că oamenii care treceau prin zonă au observat la miezul nopţii o grămadă de draci care se scăldau şi apoi dansau la foc, pe marginea cascadei. De atunci i s-a spus  „Toaia Dracilor”  şi aşa i-a rămas numele până în ziua de azi.

Deşi peisajul oferit de zona în care se află cascada este mirific, locul este greu accesibil şi periculos. În timp ce denumirea cascadei îţi dă  fiori, mulţi oameni se aventurează în zonă să admire peisajul.

Legenda nu este străină nici primarului comunei Runcu, Adi Câmpeanu. Acesta spune că vuietul de la cascadă este înfricoşător : „Este un loc  mirific, foarte accidental, propice pentru alpinişti. Am fost acolo de două ori şi de  fiecare dată am rămas uimit de zgomotul înfiorător al cascadei, dar şi de peisajul extraordinar oferit. Cunosc şi eu legenda care spune că pe vremuri îndepărtate, acolo în toaia respectivă se scăldau dracii şi de acolo i s-a păstrat denumirea de Cascada „Toaia Dracilor”, care are o înălţime de aproximativ 50 de metri, iar apa dispare sub pământ”, a povestit primarul comunei Runcu, Adi Câmpeanu.

Cascada Valulu Miresei

Cascada Rachitele numita si Valul Miresei este situata pe Valea Stanciului, în arealul localitatii Rachitele din comuna Margau, judetul Cluj.
Este una dintre cele mai frumoase cascade din România. Caderea de apa este de peste 30 de metri. Pe timp de iarna peretele stâncos îngheata, fiind un excelent loc de escalada pe gheata pentru cei pasionati de acest sport.
O legenda veche aminteste ca numele cascadei vine de la faptul ca demult o mireasa ar fi cazut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a ramas agatat pe stânci. Acolo, nuntasii s-au oprit si au început sa plânga, astfel formându-se cascada. În realitate, numele s-ar putea atribui formei cascadei care seamana cu un voal.

Castelul Huniazilor

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara(Iancu de Hunedoara) pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge paraul Zlasti. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjin. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrani, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă „Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.Deși este aflat încă în renovare, castelul atrage zeci de mii de turiști anual. 

Cetatea Alba-Iulia

 Cetatea Alba Iulia este cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip "Vauban" din tara noastra,construita intre anii 1715-1738 dupa planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, din initiativa imparatului Carol VI de Habsburg. In anul 1714 imparatul aproba constructia Cetatii Alba Carolina, care se desfasoara sub comanda feldmaresalului austriac de origine franceza, Eugeniu de Savoia. Piatra de temelie este pusa in cadrul unei festivitati fastuoase la 4 noiembrie 1715. Cetatea este un fort de forma stelara, cu ziduri groase, cu 7 bastioane si mai multe porti monumentale, in stil baroc, impodobite cu basoreliefuri care infatiseaza figuri si scene mitologice, realizate de Johann Konig. Perimetrul santurilor de aparare au aproximativ 5 km. Pentru a face loc noii cetati au fost distruse mai multe constructii, printre care si Mitropolia Ortodoxa – ctitorie din 1595-1601 a voievodului Mihai Viteazul. In perioada construirii cetatii, orasul a fost consemnat in unele documente oficiale atat cu denumirea de Karlsburg (dupa numele imparatului Carol VI de Habsburg), cat si cu acela de Alba Carolina. Constructia cetatii, cu momente de pauza datorate razboaielor si ciumei, este finalizata in anul 1738.Cetatea Alba Carolina este cea mai importanta atractie turistica din municipiul Alba Iulia.Constructia atrage din ce in ce mai multi turistii deoarece autoritatilor locale le-a venit o idee dupa parearea mea geniala.Acestia au hotarat ca schimbarea garzilor sa se desfasoare ca in Anglia.Spectacolul facut de 'gardienii'cetatii aduna in fiecare weekend din ce in ce mai multi curiosi.